Nepăsarea naşte monştri

Nu mică mi-a fost mirarea să văd două pubele noi şi colorate în spatele blocului, lângă cele vechi. Pe unul scrie hârtie, pe celălalt materiale plastice. Deja mă gândesc la cele trei coşuri separate (plastic, hârtie şi restul) pe care le voi lua de la Ikea pentru masca la chiuveta din bucătărie :) Am mai văzut azi şi o nouă campanie socială despre cum trebuie să sortezi gunoaiele. Pe site-ul www.sorteazadeseuri.ro ţi se spune cum "un tub catodic al unui televizor polueaza 50 de metri patrati de sol timp de 30 de ani" buhuhu. Păcat că la Bucureşti nu apare nici un contact, unde să duci electronicele, molozul, etc. dar aştept cu impacienţă. Până atunci... reciclaţi :) It's cool.

Îmi place Apple, dar iubesc Greenpeace

Tocmai când mă prinsese şi pe mine dragoste de Apple, aflu că iPhone-ul conţine materiale interzise în Europa din cauza gradului ridicat de pericol pentru mediu. Întreaga demonstraţie vine de la Greenpeace. Rămân fan Nokia... păcat de luciosul iPhone şi păcat de toate telefoanele vândute care vor fi aruncate la un moment dat şi nu vor putea fi reciclate.

Ce reprezintă semnul?

a. copiii nu au voie să alerge cu o viteză mai mare de 30km/h
b. maşinile trebuiesc parcate lângă locurile de joacă cu o viteza maxima de 30km/h
c. copacii vor fi plantaţi la minim 30 de cm de case

Plicti

Bianqua: m-am plicti atat de tare
Bianqua: ca am facut curat
Bianqua: si am facut curat si in dulapu ala pe care nu l-am deschis de un an
Bianqua: [rolling eyes]
Cleonte: ioi tre sa imi gasesc si io o mandra din asta
Cleonte: care sa se plict si sa faca curat
Bianqua: :))
Cleonte: sa zica pai draga m-am plictisit
Bianqua: eu zic sa iti iei menajea
Cleonte: si am facut curat
Bianqua: eu asa am de gand ;;)
Cleonte: si am facut si de manare
Cleonte: mancare
Cleonte: hai sa face secs
Cleonte: ca inca ii fierintbe macarea
Bianqua: lol

Mai presus de orice, trăim într-o ţară săracă

Noua mea casă nu a venit goală, cum fusese înţelegerea, ci plină de junk-uri şi gunoaie. M-au compătimit prietenii, am cărat o săptămână şi tot nu era goală. Marea problemă era cu frigiderul (funcţional, dar vechi) şi cu o imprimantă A3, una A4, un dvd, un monitor. Dacă mobila veche am făcut-o bucăţi, iar covoarele roase le-am dus la tomberon, electronicele stricate nu le puteam duce pentru că, ecologista din mine nu concepea şi mai era şi ilegal pe deasupra. Toată lumea zicea că ar fi un centru de colectare la Obor, dar nimeni nu ştia exact unde.

De frigider am scăpat în prima seară. Administratorul de bloc a zis să îl scoatem la usă că îl ia femeia de servici. A doua zi dispăruse, dar nu la femeia de servici - care nu ştia despre ce vorbesc când am întrebat-o - ci pe hol lângă apartamentul administratorului.

Monitorul l-a luat muncitorul care a montat noua uşă.
- Nu sunt sigură dacă merge, îi zic. Şi nu mai are cablul de alimentare.
- Nu are nimic domnişoară, fiu'meu repară, se pricepe. Da' sigur nu vă mai trebuie? Sigur, sigur?, mă întreabă.
- Da, luati-l.
Şi se duse şi monitorul.

Au mai rămas imprimantele şi dvd-playerul. Nu le-am încercat să văd dacă merg pentru că nu avea sens. Oamenii care au stat înainte nu erau genul care să le lase dacă ar mai fi fost funcţionale. După ce le-am mutat dintr-o cameră în alta, le-am scos la uşă cu gândul să le ducem a doua zi la un centru de reciclat. Doar că doua zi s-a transformat în vreo trei zile şi tot nu am ajuns. Telecomanda de la DVD a dispărut în prima noapte de la uşă. După astea trei zile bate o vecină de la parter la uşă care întreabă dacă mai avem nevoie de electronice. Că ea are un prieten care repară şi le-ar folosi pentru piese.
- Sigur, luaţi-le, zic eu.
- Vreţi ceva pe ele?
- Aaa. Nu. Luaţi-le.

Şi aşa am scăpat de ele. Nu sunt astea toate exemplele. Ţevile de pexal de la baie, înlocuite doar din precauţie cu unele de cupru, butoiul de varză murată cu un miros pestilenţial şi plin cu apă murdară, broasca de la uşa schimbată. Toate au fost dorite de cineva fără să le oferim. De fiecare dată cu acelaşi sentiment de şoc şi de incredibil din partea mea.

Subliminal advertising still alive and well

Nu vrea nimeni un pisoi? - are toate vaccinurile făcute

După ce al meu monstru de pisic a distrus tapetul din hol, sistematic, acum, s-a apucat de rost ambalajul de la tapetul nou luat sâmbătă de la Mr. Bricolage. Pânăăăă când?

Purple paint - checked :)

Re-novare

De ani buni visez să îmi renovez un apartament, să îl fac exact cum vreau, pereti mov dacă aşa am visat azi noapte, uşi desfiinţate, ferestre mari. Acum le am pe toate. Iniţial a fost prima lună de entuziasm. De fapt nu au trecut încă nici două săptămâni, dar simt ca şi când ar fi trecut o lună. Deşi ma gândesc încă plină de încântare la rezultatul final, procesul în sine este departe de a mă bucura. Cred că e la fel cu jobul pe care visai în facultate că îl vei face când termini. Scapi de cursuri, de examene, te angajezi pe jobul ală minunat la care ai visat 4 ani, după care pleci pentru că nu merge, nu îţi place, nu e cum visai sau cum ţi-au spus alţii că e când tu stăteai şi ascultai cu ochii mari şi lucioşi.

Cumva mă simt bine ca om matur, pe propriile picioare, cu drepturi pe care mi le cunosc în mare parte, cu puterea de a decide, cu putere de cumpărare şi înţelegere a unor procese care mă depăşeau în urmă cu numai 2 ani. Până la urmă maturitatea vine cu experienţă. Evident că vine şi cu contracte care trebuiesc respectate, cu rate la bancă, cu multe facturi pe care acum stă scris numele tău. Dar şi cu pereti mov :)

În trend fără să ştiu

Am citit ieri în ceva revistă modenă că "fiecare femeie trebuie să aibă în garderobă o pereche de papuci roşii". Comentariul era lângă o poză cu Andreea Raicu, cred. Ce întâmplare ;))