priceless

Acum ceva vreme mi-am montat foarte usor si rapid (dupa o usoara nedumerire cat de adanc se infig rotilele) noul meu scaun de birou, alb, ca o petala. Ok, de fapt e mai degraba fotoliu decat scaun, dar mie imi place la nebunie. Acum stau in petala, infasurata in paturica mea preferata, albastra si moale, cu pisoiul meu preferat care toarce si tine de cald - am inghetat putin azi - si care are zgarda tot albastra. Jur ca nu am vrut sa il asortez cu paturica. S-a intamplat. De fapt, cand am intrat in pet shop si am cerut o zgarda anti-purici, desi Kino nu are de la cine sa ia purici, dar m-au convins veterinarii ca poate lua de la mine, iar eu de unde sa am purici? Cica ii pot aduce de afara. Adevarul e ca la cati maidanezi stau langa tine in metrou nici nu e foarte greu. Dar sa revenim. La zgarda. Si ma uitam nedumerita in borcan si i-am spus mamzelei de la petshop ca nu stiu ce culoare sa aleg, la care ea: una care sa se potriveasca cu blana. Iar in borcan erau zgarzi rosii, galbene si albastre (asta imi aduce aminte de Cluj). Deci da, clar, pisicul meu tigrat se asorteaza cu toate culorile astea. Cred ca e plin de pisici in culori principale. Si avand in vedere ca a avut una galbena si a mirosit a lamaie cateva saptamani, si l-am asortat cu peretele din dormitor o vreme, am ales ce a mai ramas, adica albastra. Asa nici nu o sa ma mai intrebe lumea care vine in vizita daca e pisica ca are zgarda rosie, e baiat, poftim, albastru pentru baieti. Si unde vroiam sa ajung? A da. Kino care toarce adorabil si cuminte de vreo juma de ora la mine in brate, eu la randul meu in paturica albastra si moale, in fotoliul alb in forma de petala: priceless.