Luna august a inceput cu un road trip prin Transilvania, din seria: daca doriti sa revedeti. Sibiu, Targu Mures, Cluj, Maramures. Totul a fost simplu, cat am umblat pe cai deja batute, dar pentru ca vroiam sa exploram si taramuri necunoscute, adica Sapanta, lucrurile nu s-au dovedit la fel de simple. Si dupa cum zicea Creanga, nu mica ne-a fost mirarea sa vedem ca ajungeam in frumosul Maramures la intersectii fara nici un semn. De unde si nenumarate opriri cu intrebari de genul: fiti amabil, incotro e Sighetu Marmatiei/Baia Mare/ Sapanta? Intr-un final am scos-o la capat. Dar in timp ce ne plimbam noi asa pe ultima suta de metri catre destinatie ne rodea o curiozitate: clar suntem pe langa Ucraina, dar in care parte e? Trecusem de Sighetu Marmatiei si eram intr-un satuc/orasel unde scria localitate de frontiera. Oprim si intrebam o doamna din fata portii proprii:
- Fiti ambila, in ce parte e Ucraina?
- Cineeee?
- Ucraina!
- Aaaa, trebuie sa va intoarceti in Sighet.
- Nu vrem sa trecem granita. Am vazut ca scrie localitate de frontiera, in care parte e?
- Da, scrie, dar a ramas asa. In Sighet trebuie sa mergeti.
Deci ne-am lamurit. Jumatate de ora am ras tot repetand, stiti unde e Ucraina? Cineeee?
De luminat ne-a luminat yahoo maps cateva zile mai tarziu: era in dreapta, ne plimbam pe DN19 care e paralel cu granita. Asta imi aduce aminte de un reportaj mai vechi. Se duce un reporter TV la tara si intreaba o baba:
- Cu ce va spalati pe cap?
- Cu otet.
- De ce?
- De mere.
Nu e banc. S-a intamplat pe bune. Doar in Romania.
