De ani buni visez să îmi renovez un apartament, să îl fac exact cum vreau, pereti mov dacă aşa am visat azi noapte, uşi desfiinţate, ferestre mari. Acum le am pe toate. Iniţial a fost prima lună de entuziasm. De fapt nu au trecut încă nici două săptămâni, dar simt ca şi când ar fi trecut o lună. Deşi ma gândesc încă plină de încântare la rezultatul final, procesul în sine este departe de a mă bucura. Cred că e la fel cu jobul pe care visai în facultate că îl vei face când termini. Scapi de cursuri, de examene, te angajezi pe jobul ală minunat la care ai visat 4 ani, după care pleci pentru că nu merge, nu îţi place, nu e cum visai sau cum ţi-au spus alţii că e când tu stăteai şi ascultai cu ochii mari şi lucioşi.Cumva mă simt bine ca om matur, pe propriile picioare, cu drepturi pe care mi le cunosc în mare parte, cu puterea de a decide, cu putere de cumpărare şi înţelegere a unor procese care mă depăşeau în urmă cu numai 2 ani. Până la urmă maturitatea vine cu experienţă. Evident că vine şi cu contracte care trebuiesc respectate, cu rate la bancă, cu multe facturi pe care acum stă scris numele tău. Dar şi cu pereti mov :)
