Plicti

Bianqua: m-am plicti atat de tare
Bianqua: ca am facut curat
Bianqua: si am facut curat si in dulapu ala pe care nu l-am deschis de un an
Bianqua: [rolling eyes]
Cleonte: ioi tre sa imi gasesc si io o mandra din asta
Cleonte: care sa se plict si sa faca curat
Bianqua: :))
Cleonte: sa zica pai draga m-am plictisit
Bianqua: eu zic sa iti iei menajea
Cleonte: si am facut curat
Bianqua: eu asa am de gand ;;)
Cleonte: si am facut si de manare
Cleonte: mancare
Cleonte: hai sa face secs
Cleonte: ca inca ii fierintbe macarea
Bianqua: lol

Mai presus de orice, trăim într-o ţară săracă

Noua mea casă nu a venit goală, cum fusese înţelegerea, ci plină de junk-uri şi gunoaie. M-au compătimit prietenii, am cărat o săptămână şi tot nu era goală. Marea problemă era cu frigiderul (funcţional, dar vechi) şi cu o imprimantă A3, una A4, un dvd, un monitor. Dacă mobila veche am făcut-o bucăţi, iar covoarele roase le-am dus la tomberon, electronicele stricate nu le puteam duce pentru că, ecologista din mine nu concepea şi mai era şi ilegal pe deasupra. Toată lumea zicea că ar fi un centru de colectare la Obor, dar nimeni nu ştia exact unde.

De frigider am scăpat în prima seară. Administratorul de bloc a zis să îl scoatem la usă că îl ia femeia de servici. A doua zi dispăruse, dar nu la femeia de servici - care nu ştia despre ce vorbesc când am întrebat-o - ci pe hol lângă apartamentul administratorului.

Monitorul l-a luat muncitorul care a montat noua uşă.
- Nu sunt sigură dacă merge, îi zic. Şi nu mai are cablul de alimentare.
- Nu are nimic domnişoară, fiu'meu repară, se pricepe. Da' sigur nu vă mai trebuie? Sigur, sigur?, mă întreabă.
- Da, luati-l.
Şi se duse şi monitorul.

Au mai rămas imprimantele şi dvd-playerul. Nu le-am încercat să văd dacă merg pentru că nu avea sens. Oamenii care au stat înainte nu erau genul care să le lase dacă ar mai fi fost funcţionale. După ce le-am mutat dintr-o cameră în alta, le-am scos la uşă cu gândul să le ducem a doua zi la un centru de reciclat. Doar că doua zi s-a transformat în vreo trei zile şi tot nu am ajuns. Telecomanda de la DVD a dispărut în prima noapte de la uşă. După astea trei zile bate o vecină de la parter la uşă care întreabă dacă mai avem nevoie de electronice. Că ea are un prieten care repară şi le-ar folosi pentru piese.
- Sigur, luaţi-le, zic eu.
- Vreţi ceva pe ele?
- Aaa. Nu. Luaţi-le.

Şi aşa am scăpat de ele. Nu sunt astea toate exemplele. Ţevile de pexal de la baie, înlocuite doar din precauţie cu unele de cupru, butoiul de varză murată cu un miros pestilenţial şi plin cu apă murdară, broasca de la uşa schimbată. Toate au fost dorite de cineva fără să le oferim. De fiecare dată cu acelaşi sentiment de şoc şi de incredibil din partea mea.