turta dulce si cheesecake cu ciocolata

Calutul nostru, sa ii zicem Murgu, a pornit la plimbare si la marginea padurii o vazu pe Fanny, dupa care ofta de mult. I-a propus sa o duca in jurul lumii la pas, i-a oferit fularul de la gat cand mandra i-a zis ca ii e frig si chiar si toate stelele si luna de pe cer. Dar farmecul lui irezistibil nu i-a placut lui Fanny...

 

Asa ca Murgu s-a ales cu inima franta... Si dupa ce a inghetat in padure a zis ca mai bine se ascunde sub mormanul de fulgi de nea din bucatarie.

Iar in preajma lui mai statea si un cheesecake cu ciocolata.

Care nu a asteptat prea mult pana a fost inceput.

Daca vreti sa cititi retetele si vreti un Murgu si o Fanny ai vostri, va invit sa vedeti ispravile de anii trecuti: turta dulce si cheesecake. Pentru noi au devenit un fel de traditie de Craciun, dar pentru ca fiecare an e diferit, de data aceasta Cheesecakeul nu a fost nici cu zmeura, nici cu martipan, ci cu bombonele si bastonase de ciocolata, iar in loc de fistic am folosit migdale, dar in mare reteta ramane aceeasi.

Sa aveti un Craciun delicios orice ati alege sa gatiti! :*

Decoratii de Craciun

 

Pentru ca anul acesta nu vom petrece prea mult timp acasa de sarbatori, am zis ca nu are sens sa taiem un brad, asa ca am improvizat unul din cartile din biblioteca. In caz ca va intrebati, da alea sunt toate cartile din casa :D Nu ma pot lauda cu ideea, am vazut-o pe buzzfeed si am adaptat-o cu ce aveam la indemana: con de brad vopsit de subsemnata anul trecut, un pahar de vin rosu, lumanare si instalatiile de brad.

M-am bucurat cand am vazut ca intra o steluta de la instalatie in pahar, ceea ce a dat un efect luminos conului :)

 

Apoi am mai atarnat restul de conuri de brad si de instalatii prin casa.

Iar lumanarile le-am cocotat pe pahare de vin si sampanie. Pentru mai multa inspiratie va invit sa vedeti articolul original si daca va aventurati sa produceti ceva, sa imi aratati si mie, va rog :) Craciun fericit va doresc!

raftul din bucatarie

putin mov

Acum cateva luni am primit un email de la o agentie de PR din Londra care ma intreba daca as vrea ca apartamentul meu sa apara la sectiunea de case inspirationale ale IKEA. Dupa momentul de wow, sunt flatata, i-am intrebat, dar de unde stiti ca am mobila de la IKEA acasa? :) Mi-au spus ca stiu de aici, de pe blog. Hmm. Si eu care credeam ca am dezvaluit doar retete. Se pare ca la un moment dat am pus si o fotografie cu un perete cu panglici in care era si o bucatica de mobila, deci asa din link in link au tras ei concluzia ca sunt fan IKEA. Si sunt, nimic de zis. Mai mult, uitandu-ma la apartamentele absolut superbe care au fost prezentate in lunile precendente, am fost mai mult decat flatata ca si apartamentul meu ar fi demn de inspiratie pentru altii. Si pentru ca tot vroiam sa va arat de ceva vreme voua, celor care sunteti draguti sa imi cititi tentativele de gatit, cum arata raftul meu din bucatarie incarcat de cateva kilograme de carti de gatit, iata bonus si ce a aparut in sectiunea de case din Bucuresti, impreuna cu raftul meu de condimente si numarul excesiv de carti de gatit de-ale lui Jamie :)

tarta cu prune si migdale

Niste prune stateau intr-un frigider. Dupa cateva zile, plictisite, una o intreaba pe cealalta: Ce crezi ca are de gand cu noi? A, pai eu stiu, parca vad ca o sa ne bage in niste aluat si ne face galuste... Eu cred ca o sa ne bage intr-o tarta cu migdale si iaurt ca uite si iaurtul ala se plictiseste acolo pe raft. Mda. Oricum, o sa ne frigem, clar. 

Prunele de mai sus au pornit spre tava intr-o seara de toamna. Reteta de tarta e aceeasi pe care am tot folosit-o, dar daca ceva e bun, ce sens are sa il schimbi? Adica am facut tarta asta cu nectarine, mure, zmeura, mere, rubarba, capsuni, deci de ce nu cu prune? Ca sa umpleti o tava clasica de tarta aveti nevoie de:

Aluat

• 300g faina alba

• 150g unt

• 1 varf de cutit de sare

• 1 ou

• 1 lingurita de zahar

• cateva linguri de apa rece din frigider 

Prune - vreo 400-500 g sau cate sa acoperiti tava cu ele rupte in doua

Umplutura

• 3 linguri de unt

• 1/4 cana de migdale macinate (sau nuca sau fistic crud)

• 2 linguri de faina alba

• 2 oua

• 140 g iaurt simplu

• 3 linguri de zahar vanilat 

Faceti aluatul din ingredientele de mai sus si lasati-l o ora la frigider acoperit cu folie de plastic. Intre timp spalati prunele, scoateti samburii si rupeti-le in doua. 

Ungeti tava cu unt si intindeti aluatul racit pe toata suprafata. Aranjati prunele frumos (sau nu :) si turnati amestecul de unt, migdale si faina peste. Apoi dati la cuptor la foc mediu (eu am aragaz pe gaz si la 2 din 3 s-a facut in 15 minute). Bagati o scobitoare la mijloc si daca iese curata, e gata.

Sa aveti o toamna frumoasa cu miresme imbietoare! :)

lunchbox / pranz la caserola: salata cu pui si ardei gras

Va amenintam spuneam acu' ceva vreme ca fac o serie de ''retete'' de pranz la caserola pentru ca mai greu decat cu ce sa te imbraci la birou, pentru mine cel putin, e sa ma hotarasc ce mananc a doua zi. Asa ca iata o noua caserola cu ce a picat din frigiderul meu azi dimineata.

Salata verde cu pui, mustar cu miere, ardei gras, lipie si lamaie

Pachetelul de mai sus contine:

• salata verde
• ardei gras
• putina ceapa verde
• o bucata de lamaie
• pui la cuptor amestecat cu o lingurita de mustar cu miere
• o lipie
• piper

Nu aveam intentia sa fac reclama la Zuzu, intamplator iaurtul ala l-am cumparat :)) Lamaia o storc chiar inainte de a lua pranzul, ca sa nu macereze salata, iar sarea o adaug tot atunci. Piperul il puteti pune dinainte fara probleme. Evident, daca nu aveti pui facut la cuptor, puteti pune sunca sau snitel sau ce pui/carne aveti prin frigider.

Sa aveti un pranz gustos!

Peru Episodul 2: Nasca - linii, mumii si sandboarding

Cel mai des auzi despre America de Sud ca e un continent al contrastelor, unde diferentele dintre bogati si saraci sunt foarte mari. Doar ca atunci cand ajungi acolo diferentele astea sunt socante de-a dreptul. In Lima cartierul in care am stat era cel turistic, unde totul arata dragut, dar cand am luat autocarul spreNasca, cartierele nu mai aratau deloc la fel. Mai mult, tot drumul spre Nasca am vazut sate care aratau ca in poza de mai jos. Nu pareau sa fie locuite, dar cel mai probabil erau. Mai tarziu am aflat de la un ghid ca la marginea oraselor casele nu au apa curenta sau alte utilitati, despre sate ce sa mai vorbim.

sat langa ocean, undeva intre Lima si Nasca

sat langa Nasca

Am ajuns la Nasca tarziu in noapte. A doua zi trebuia sa zburam peste liniile din desert. Nasca e un orasel in mijlocul desertului, cunoscut pentru niste linii lungi de sute de metri pana la cativa kilometri si  care nu pot fi observate decat din avion. Sunt o multime de teorii despre ele, de ce au fost facute cu 1500 de ani in urma, dar niciuna dovedita. Daca A era hotarat sa zboare, eu m-am gandit pana in ultimul moment daca sa ma urc sau nu in avion. Nu de alta, dar o data la un an doi, mai pica un avion dintr'asta... Am avut vreo ora si ceva de asteptat de cand am ajuns la aerodrom pana am putut zbura, timp pe care l-am petrecut cumparand cadouri si magneti si conversandu-ma cu vanzatorii de suveniruri in spaniola mea de balta telenovele. Eu intrebandu-i cand a cazut ultimul avion, ei raspunzand Aaaa, pai acum vreun an jumatate, la care eu in gand Dragut, deci ar mai urma unul acum, statistic vorbind. Pana la urma m-am urcat si asta a fost. Am scapat, din moment ce am trait sa spun povestea :)) Si am vazut si mai toate formele: maimuta, cosmonautul etc.

par profi, nu? :D

astronautul

maimuta

humming bird

Daca atunci cand am ajuns in Nasca ma asteptam sa fie cel mai exciting sa zburam cu avionul, ei bine, muuult mai tare a fost plimbarea cu buggy-ul prin desert. Dupa pranz, ne-am urcat intr-un buggy 4x4 impreuna cu o mana de alti oameni si am plecat prin desert sa facem sandboarding, adica sa ne dam cu placa pe nisip.

Drumul in sine a fost demential, un fel de roller-coster pe roti. Ne-am oprit pe drum si la o piramida in reconstructie si intr-un loc care era practic un cimitir dezgropat. Daca in restul excursiei am vazut mumii la muzee, sub sticla groasa, aici puteai sa le iei in brate daca vroiai. Evident, nu e indicat sa le atingi, nu de alta, dar nu se stie cu ce boli te poti alege. In schimb localnicii nu aveau o problema cu asta pentru ca mumiile acestea ajunsesera la suprafata pentru ca profanatorii de morminte le-au dezgropat ca sa le ia hainele si ceramica cu care au fost ingropate. Din ce am inteles noi, Peru are mai multe vestigii decat poate manageria...

oase 

mumie

piramida reconstruita & buggy

Dupa momentul creapy cu mumii am ajuns la dunele de nisip. Pentru ca nu mai fusesem vreodata in desert, imi imaginam ca trebuie sa fie cu dune. Dar in Peru desertul e de fapt arid si de un maro inchis, nu cu dune cum stiam din pozele cu Sahara. Pana aici langa Nasca, aici erau dune.

nisiiiip

dune d'oh

Si ce sa faci cand esti pe o duna? Te urci pe ea :D Si sa stiti ca nu e usor deloc cand iti fuge nisipul de sub picioare. Era cel mai fin nisip pe care am pus mana vreodata.

Dupa ce a trecut momentul serendipity cu uiteee sunt calare pe o dunaaaaa, ghidul cu care eram ne-a pus placile in mana. Si pentru ca nu suntem experti in dat cu placa, de fapt nu ne-am dat niciodata cu placa pe zapada, nu ne-am dat nici pe nisip asa cum te-ai da cu o placa daca esti cunoscator, ci pe post de sanie :) Dar a fost suficient de plina de adrenalina si asa experienta.

Dupa cateva ture de rostogolit in nisip, soarele era la asfintit asa ca pe drumul de intoarcere am simtit pe propria piele ce am uitat de la geografie: daca ziua era foarte cald, seara ne-au cam clantanit dintii in gura :)) 

Dupa ce am mancat la un restaurant asiatic cam dubios, in aceeasi seara am parasit Nasca cu alt autocar cu care am mers toata noaptea spre Ciudad Blanca, lasand desertul in spate. Dar, cum era la teleenciclopedia? Despre Arequipa in episodul urmator.