lunchbox / pranz la caserola: salata cu pui si ardei gras

Va amenintam spuneam acu' ceva vreme ca fac o serie de ''retete'' de pranz la caserola pentru ca mai greu decat cu ce sa te imbraci la birou, pentru mine cel putin, e sa ma hotarasc ce mananc a doua zi. Asa ca iata o noua caserola cu ce a picat din frigiderul meu azi dimineata.

Salata verde cu pui, mustar cu miere, ardei gras, lipie si lamaie

Pachetelul de mai sus contine:

• salata verde
• ardei gras
• putina ceapa verde
• o bucata de lamaie
• pui la cuptor amestecat cu o lingurita de mustar cu miere
• o lipie
• piper

Nu aveam intentia sa fac reclama la Zuzu, intamplator iaurtul ala l-am cumparat :)) Lamaia o storc chiar inainte de a lua pranzul, ca sa nu macereze salata, iar sarea o adaug tot atunci. Piperul il puteti pune dinainte fara probleme. Evident, daca nu aveti pui facut la cuptor, puteti pune sunca sau snitel sau ce pui/carne aveti prin frigider.

Sa aveti un pranz gustos!

Peru Episodul 2: Nasca - linii, mumii si sandboarding

Cel mai des auzi despre America de Sud ca e un continent al contrastelor, unde diferentele dintre bogati si saraci sunt foarte mari. Doar ca atunci cand ajungi acolo diferentele astea sunt socante de-a dreptul. In Lima cartierul in care am stat era cel turistic, unde totul arata dragut, dar cand am luat autocarul spreNasca, cartierele nu mai aratau deloc la fel. Mai mult, tot drumul spre Nasca am vazut sate care aratau ca in poza de mai jos. Nu pareau sa fie locuite, dar cel mai probabil erau. Mai tarziu am aflat de la un ghid ca la marginea oraselor casele nu au apa curenta sau alte utilitati, despre sate ce sa mai vorbim.

sat langa ocean, undeva intre Lima si Nasca

sat langa Nasca

Am ajuns la Nasca tarziu in noapte. A doua zi trebuia sa zburam peste liniile din desert. Nasca e un orasel in mijlocul desertului, cunoscut pentru niste linii lungi de sute de metri pana la cativa kilometri si  care nu pot fi observate decat din avion. Sunt o multime de teorii despre ele, de ce au fost facute cu 1500 de ani in urma, dar niciuna dovedita. Daca A era hotarat sa zboare, eu m-am gandit pana in ultimul moment daca sa ma urc sau nu in avion. Nu de alta, dar o data la un an doi, mai pica un avion dintr'asta... Am avut vreo ora si ceva de asteptat de cand am ajuns la aerodrom pana am putut zbura, timp pe care l-am petrecut cumparand cadouri si magneti si conversandu-ma cu vanzatorii de suveniruri in spaniola mea de balta telenovele. Eu intrebandu-i cand a cazut ultimul avion, ei raspunzand Aaaa, pai acum vreun an jumatate, la care eu in gand Dragut, deci ar mai urma unul acum, statistic vorbind. Pana la urma m-am urcat si asta a fost. Am scapat, din moment ce am trait sa spun povestea :)) Si am vazut si mai toate formele: maimuta, cosmonautul etc.

par profi, nu? :D

astronautul

maimuta

humming bird

Daca atunci cand am ajuns in Nasca ma asteptam sa fie cel mai exciting sa zburam cu avionul, ei bine, muuult mai tare a fost plimbarea cu buggy-ul prin desert. Dupa pranz, ne-am urcat intr-un buggy 4x4 impreuna cu o mana de alti oameni si am plecat prin desert sa facem sandboarding, adica sa ne dam cu placa pe nisip.

Drumul in sine a fost demential, un fel de roller-coster pe roti. Ne-am oprit pe drum si la o piramida in reconstructie si intr-un loc care era practic un cimitir dezgropat. Daca in restul excursiei am vazut mumii la muzee, sub sticla groasa, aici puteai sa le iei in brate daca vroiai. Evident, nu e indicat sa le atingi, nu de alta, dar nu se stie cu ce boli te poti alege. In schimb localnicii nu aveau o problema cu asta pentru ca mumiile acestea ajunsesera la suprafata pentru ca profanatorii de morminte le-au dezgropat ca sa le ia hainele si ceramica cu care au fost ingropate. Din ce am inteles noi, Peru are mai multe vestigii decat poate manageria...

oase 

mumie

piramida reconstruita & buggy

Dupa momentul creapy cu mumii am ajuns la dunele de nisip. Pentru ca nu mai fusesem vreodata in desert, imi imaginam ca trebuie sa fie cu dune. Dar in Peru desertul e de fapt arid si de un maro inchis, nu cu dune cum stiam din pozele cu Sahara. Pana aici langa Nasca, aici erau dune.

nisiiiip

dune d'oh

Si ce sa faci cand esti pe o duna? Te urci pe ea :D Si sa stiti ca nu e usor deloc cand iti fuge nisipul de sub picioare. Era cel mai fin nisip pe care am pus mana vreodata.

Dupa ce a trecut momentul serendipity cu uiteee sunt calare pe o dunaaaaa, ghidul cu care eram ne-a pus placile in mana. Si pentru ca nu suntem experti in dat cu placa, de fapt nu ne-am dat niciodata cu placa pe zapada, nu ne-am dat nici pe nisip asa cum te-ai da cu o placa daca esti cunoscator, ci pe post de sanie :) Dar a fost suficient de plina de adrenalina si asa experienta.

Dupa cateva ture de rostogolit in nisip, soarele era la asfintit asa ca pe drumul de intoarcere am simtit pe propria piele ce am uitat de la geografie: daca ziua era foarte cald, seara ne-au cam clantanit dintii in gura :)) 

Dupa ce am mancat la un restaurant asiatic cam dubios, in aceeasi seara am parasit Nasca cu alt autocar cu care am mers toata noaptea spre Ciudad Blanca, lasand desertul in spate. Dar, cum era la teleenciclopedia? Despre Arequipa in episodul urmator.