A apărut o eroare în acest obiect gadget

14 septembrie 2007

hârţogăreală

De mult nu am mai trecut praguri de institutii publice, pana saptamana asta.

Day 1
Pentru ca B.M. s-a facut om mare, cu acte in regula, a fost la taxe si impozite sa se inscrie si sa plateasca impozitul. Dupa avertismente de la prieteni care trecusera pe acolo "vezi ca o sa te enervezi", am plecat incaltata cu nervi de otel (sau poate de aluminiu :) si pregatita pentru rutina obisnuita. Cladire comunista, zugravita in alb, pereti zgariati peste tot de scaune sau mobila si innegriti pe alocuri. Intreb prima aparitie in uniforma:
- Unde se plateste impozitul?
- Intrebati la informatii, raspuns acru.

La informatii, trei oameni la coada, ajung la madame, aceeasi intrebare: camera 1, inspector x. Camera 1, dau de inspectoarea X, spre marea mea uimire nu ma pofteste afara sa astept, completeaza datele, raspunde in 2 peri la intrebari, dar totul se termina cu bine in cam 10 minute - timp record - si totul e intregistrat, mai ramane sa si platesc impozitul propriu-zis! Imi spune si de unde pot obtine o autorizatie de urbanism, adica de la celalalt sediu al primariei de sector. Bun si asa. La casa am platit in sfarsit impozitul, mi-a spus tanti amabila cand trebuie platit iar la anul. Toate bune si frumoase. Daca tot nu am pierdut mult timp aici ce ar fi sa ma duc tot azi si la urbanism? Zis si facut. Ratb, strazi intortocheate cu tigani, ajung.

La primaria mare imi spune cu greata tanti din ghereta ca doar marti si joi de la 9-14 e program.
- Veniti maine.
- Imi puteti spune de ce acte am nevoie?
- De toate. Scrie acolo pe panou.....
Super!

Day 2
Aceeasi tanti in ghereta imi ia buletinul si imi da un permis de vizitator, imi zice sa ma duc la camera 6, 7 sau 8. 6 sa fie. Acolo un mosneag pus pe glume ma indreapta sper tanti Y. Tanti zice ca trebuie sa platesc 4 lei, sa fac niste copii, sa depun dosarul si sa ma duc pe str. academiei sa iau doua planuri 1:500 si 1:2000, sa fac doua copii si dupa alea si sa le aduc. Dureaza o luna. Ma duc la xerox, ne luptam cu maruntisul, reusim sa facem copii. Inapoi la casierie, dau sa platesc, mademoiselle nu are sa imi dea rest. Dezastru. Pot sa platesc cu cardul? ;)) Mda. Unde sa schimb ca inafara de xerox nu e nimic pe strada aia si la xerox nu au sa schimbe, am stabilit mai devreme. Mademoiselle zice ca incearca ea sa schimbe la colegi, ceea ce si face, zambeste, incredibil. Depun dosarul, tanti Y imi zice sa vin maine.
- Dar maine e vineri, nu aveti program cu publicul, zic eu precauta sa nu mai fac un drum degeaba.
- Nu conteaza, veniti ca e in regula.
Buhuhu. Uimitor.

Day 3
Incepem cu biroul de urbanism de pe str. academiei. Nici un numar relevant pe cladiri, ca doar de ce ar fi numere? Gasesc intr-un final, o cladire comunistisima, nezugravita de ha haaaaaa. La poarta alta ghereta, un nene inautru, dragut, dar care zice ca...
- Programul cu publicul e doar martea si joia, dureaza o saptamana pentru planuri.
- Dar mi s-a zis la primarie ca se da pe loc (si nu mai adaug ca pe net scria ca e program zilnic...)
- Doriti pe firma sau pentru d-voastra?
- Pentru mine.
- Pai costa, 230 000 de lei vechi. Stati sa dau un telefon.
Da trei telefoane, scrie pe hartiute intai: et 3, cam 7, apoi pe alta: et 3, cam 61. Apoi intreaba:
- Dar aveti bani la d-voastra sa platiti?
- Da......
- Bine. Nu imi raspunde, dar urcati la et 3, camera 61 si cereti cu dl. inginer Mitica (Could it get any more Bucharest? ;)). Spuneti ca v-a trimis Stefan de la poarta si ca am sunat, dar nu a raspuns si va ajuta el.
- Mii de multumiri si o iau pe scari.

La etajul 3, dau de camera 61, intru, un nene mustacios la un birou si altul in fata lui. Salut, nu imi raspunde nimeni. Astept, ma plictisesc, ma asez. Intr-un final ma intreaba ce doresc.
- Am nevoie de o autorizatie si mi s-a spus la primaria de sector ca de la d-voastra am nevoie de un plan...
- Da, da. Stiu 1:500 si 1:2000.
- Da, zic eu, ce stie nenea asta.
- Luati un loc. Unde locuiti?
Ii dau adresa, banii si in 5 minute ies de acolo cu planurile. Victorieeeeeeeeee.

Repede la primaria mare. Iar tanti din ghereta.
- Nu ati retinut ieri programul, imi zice in scarba si mandra de ea.
- Ba da, dar mi-a spus d-na cu care am vorbit ieri sa vin azi, ii dau cu tifla. Muhaha. Nu are incotro si imi da permisul de vizitator. Daca ieri era plin de oameni pe hol, azi nimeni. Intru la camera 6, d-na Y imi ia planurile si zice ca ma suna ea cand e gata. Eu precauta, ii cer un numar de telefon oricum si numele. Mi le da, culmea! Mii de multumiri, weekend placut, alea alea :)
Ies. Victorieeeeeeeeeeee!

Morala
Dupa cum spunea Carmen, eu nu sunt o persoană modestă. Când fac câte ceva povestesc tuturor întâmplarea cu pricina. Un blog m-ar ajuta să nu repet povestea de zeci de ori. O spun o dată, o citeşte toată lumea, şi mai şi rămâne pentru posteritate. Eficient şi eficace! Cat despre institutiile publice, sa indraznesc, oare, asa putin, sa sper, ca, lucrurile au inceput sa se schimbe?

3 comentarii:

Carmen spunea...

a fi sau a nu fi opimist cu adminstratia? eu as fi fost, daca nu as fi asistat saptamana trecuta la sedinta despre care am scris ultima data pe blogul meu. daca dinozaurii astia nu ar fi dinozaurofagi, sunt sigură că nu ar trebui să mai umblăm atata între cladiri vopsite comunist, pe strazi intortocheate si pline de tigani ca sa ne facem datoria de umili-onești contribuabili, ci le-am gasi pe toate intr-o singura cladire, mare, curata si bine organizata.

Bianqua spunea...

word :)

Lavinia spunea...

No, nu pot sa cred! O poveste intr-o nota relativ pozitiva despre institutiile publice!!!! Eu am prea putine exemple pozitive de dat. Si, desi nu neg ca acestea exista, nu pot sa trec peste nervii intinsi la maxim in institutiile care nu functioneaza, si prefer sa mi le amintesc pe alea si sa le zic mai departe. (tocmai m-am descris drept masochista si rea...)

A apărut o eroare în acest obiect gadget