mici aventuri in romania

Joi de dimineata ne uitam la televizor cu o senzatie de neputinta: trenuri blocate in camp, in frig, fara explicatie, de ore intregi, intre Ploiesti si Bucuresti. Noi eram la Sibiu cu biletele cumparate la tren pentru aceeasi zi. Declaratia oficialului CFR (aprox.): "Din cauza ca a nins, macazurile sunt inghetate. Ce vreti sa facem? Sa trimitem oamenii pe teren sa le mature?". Asa pur si simplu. Adica sa inghete angajatii CFR maturand macazurile? Nuuu. Pai nu se poate. Mai bine sa stea tampitii aia in trenuri cu orele, in frig, fara explicatii.

Cu speranta ca mai exista o mica urma de normalitate in romanica asta fabuloasa, am luat acceletarul de 14.30 de la Sibiu, ca doar sigur se rezolva situatia pana la 20.00, cand trebuia sa trecem noi prin zona aia. In tren era cald, mai putin ca geamul nu sta inchis si trebuia trantit bine. Dupa o vreme se deschidea, gerul intra in compartiment, il tranteam iar, si tot asa. Ajungem la Brasov. Trenul trebuia sa stationeze 15 min, am stat o ora. Nicio explicatie. Deja nu era a buna. Trecem de Ploiesti si trenul prinde viteza pana la un punct, cand se opreste. Eram in camp, speram ca suntem aproape de Basarab, dar nu aveam cum stii sigur. Acum intr-adevar erau 2 oameni care maturau un macaz pe linia de langa tren. Aflam ceva zvonuri ca asteptam la triere sa intram in Gara de Nord, nu se stia cate trenuri erau in fata. Deci putea dura oricat. Dupa vreo 45 de minute de stationat in tren, ne hotaram sa coboram, in camp. Am mers vreo 30 de metri prin zapada care imi trecea de genunchi, am ajuns pe o straduta, la marginea Bucurestiului. Dam in Calea Giulesti. Sunam la vreo 5 companii de taxiuri, nimic. O luam pe sosea pentru ca pe trotuare nu se putea merge nici fara bagaje, darmite cu trolerele prin zapada, iar pe drum erau f rare masinile. Habar n-aveam cat mai era de mers. Cineva spune ca ar fi vreo 4 km pana la metrou. Intr-un final oprim un taxi pe strada si taximetristul reuseste sa deschida portbagajul inghetat dupa ce incalzeste cheia cu bricheta. Pe la 22.30 eram acasa. Cu o senzatie de usurare si de ireal. Ca doar nu era sa mature angajatii CFR macazurile. Asta inca nu imi iese din minte. Fuck U CFR. Fuck U romania.