dupa 2 luni si 27 de zile

Azi am primit telefonul, pardon Telefonul. Tza telefon. De la Dolce. Pentru necunoscatori, din varii motive, de aproape 3 luni incerc sa imi bag cablu TV. Da, banalul cablu TV. Cu internetul a fost simplu, am luat dintr'ala prost, aka de cartier. Dar au venit baietii rapid si merge, well, acceptabil. Cu cablul am avut meciuri cu RDS-ul, cu Dolce si cu UPC-ul. Si cererea facuta in noiembrie la Dolce, cea pentru care am dat muuulte telefoane in care mi-am folosit toate skill-urile de client nemultumit acumulate in munca la cascuta degeaba, evident. Instalarea care trebuia sa se faca in MAXIM doua sapatamani, ei bine, va fi onorata maine, dupa 2 luni si 27 de zile.

Aceasta a fost o campanie de promovare a serviciilor Made in Romania. Pentru ca noi, companiile romanesti, nu avem nevoie de banii vostri, ai clientilor. Avem destui.

UPDATE: Aseara au venit baietii si au instalat farfuria. Imensa, acopera din geam si cam strica din priveliste. Nu se putea altfel. Asta e. Ceea ce nu a spus nimeni de la Romtelecom in multele discutii din ultimele 3 luni si ce nu iti spune nimeni cand faci comanda de dolce este ca.... nu poti fi Dolce daca nu ai orientarea apartamentului spre sud-est. Pam pam. La noi semnal 100%. Se minunau baietii ca rarisim se prinde semnalul 100%. Si ii intreb, ce se intampla daca aveam apartamentul pe cealalta parte a blocului (adica orientat spre nord-vest). Pai nu va puteam monta. Simplu. Si de la capat.

amintiri din jurnalism

Oriana Fallaci este o legenda. I-am citit interviurile in facultate si am ramas cu senzatia de fantastic si inaccesibil, atat ca nivel de originalitate cat si ca putere. Ultimul interviu cu Oriana aparut recent pe youtube, a disparut a doua zi. Baietii de la hotnews au dat insa de urma lor :) Le gasiti aici:

partea 1
partea 2
partea 3

act on CO2

Act on CO2 este o campanie pare-se britanica, dar cu aplicabilitate worldwide. Ce trebuie sa faci ca sa reduci emisiile de CO2 cand conduci...

1. sa ai rotile umflate
2. sa nu iti incarci masina inutil
3. sa conduci la o viteza buna
4. sa opresti mai rar
5. sa nu iti turezi masina inutil
6. sa nu stai cu motorul pornit mult timp cand stationezi.

Explicatii mai pe larg aici. Incerc sa bag la cap si sa aplic :D

Sophie

Tot ascult melodia asta de vreo 3 luni :) Pe Sophie am vazut-o in concert in iunie si e minunata.

mici aventuri in romania

Joi de dimineata ne uitam la televizor cu o senzatie de neputinta: trenuri blocate in camp, in frig, fara explicatie, de ore intregi, intre Ploiesti si Bucuresti. Noi eram la Sibiu cu biletele cumparate la tren pentru aceeasi zi. Declaratia oficialului CFR (aprox.): "Din cauza ca a nins, macazurile sunt inghetate. Ce vreti sa facem? Sa trimitem oamenii pe teren sa le mature?". Asa pur si simplu. Adica sa inghete angajatii CFR maturand macazurile? Nuuu. Pai nu se poate. Mai bine sa stea tampitii aia in trenuri cu orele, in frig, fara explicatii.

Cu speranta ca mai exista o mica urma de normalitate in romanica asta fabuloasa, am luat acceletarul de 14.30 de la Sibiu, ca doar sigur se rezolva situatia pana la 20.00, cand trebuia sa trecem noi prin zona aia. In tren era cald, mai putin ca geamul nu sta inchis si trebuia trantit bine. Dupa o vreme se deschidea, gerul intra in compartiment, il tranteam iar, si tot asa. Ajungem la Brasov. Trenul trebuia sa stationeze 15 min, am stat o ora. Nicio explicatie. Deja nu era a buna. Trecem de Ploiesti si trenul prinde viteza pana la un punct, cand se opreste. Eram in camp, speram ca suntem aproape de Basarab, dar nu aveam cum stii sigur. Acum intr-adevar erau 2 oameni care maturau un macaz pe linia de langa tren. Aflam ceva zvonuri ca asteptam la triere sa intram in Gara de Nord, nu se stia cate trenuri erau in fata. Deci putea dura oricat. Dupa vreo 45 de minute de stationat in tren, ne hotaram sa coboram, in camp. Am mers vreo 30 de metri prin zapada care imi trecea de genunchi, am ajuns pe o straduta, la marginea Bucurestiului. Dam in Calea Giulesti. Sunam la vreo 5 companii de taxiuri, nimic. O luam pe sosea pentru ca pe trotuare nu se putea merge nici fara bagaje, darmite cu trolerele prin zapada, iar pe drum erau f rare masinile. Habar n-aveam cat mai era de mers. Cineva spune ca ar fi vreo 4 km pana la metrou. Intr-un final oprim un taxi pe strada si taximetristul reuseste sa deschida portbagajul inghetat dupa ce incalzeste cheia cu bricheta. Pe la 22.30 eram acasa. Cu o senzatie de usurare si de ireal. Ca doar nu era sa mature angajatii CFR macazurile. Asta inca nu imi iese din minte. Fuck U CFR. Fuck U romania.