for all the copy cats out there

Servicii proaste şi marketing prost - RDS

RDS vinde pe bani buni, sunt convinsă, locul de nr. 1 pe telecomandă. Când s-a lansat Kanal D ne-am trezit brusc si dintr-o dată toţi cu minunatul post turcesc pe butonul 1. După primele secunde de panică, am găsit MTV-ul pe 26, de unde l-am mutat înapoi pe locul 1, iar Kanal D a ajuns, evident pe 26 unde ajung rarisim. Marketing move - failed.

Azi dimineaţă, apăs pe 1, TV porneşte, purici. Mă gândesc că a picat cablul, dar nu, canalul 2 mergea şi era... surpriză: MTV. Deci de această dată RDS chiar a facut-o lată. Acum toate canalele sunt decalate cu un număr. TV meu nu e atât de deştept încât să le mut pe toate deodată şi chiar atât timp cât să le iau unul câte unul nu am...

Strategia celor de la RDS este destul de simplă. Un anumit segment nu se va sinchisi şi va lăsa programele în ordinea setată de operator, dar un alt segment ţine să aibă programele într-o anumită ordine. O asemenea mişcare a fost una foarte urâtă pentru că de câte ori voi apăsa pe 4 voi avea Antena 2 în loc de EuroNews... ceea ce în timp va fi foarte iritant. Poate o să devin şi eu Dolce sau iTV. Alternative există dacă nu eşti respectat ca şi consumator.

Vreau păr mov, cravată am deja

Ce zice helpdesk-ul BT...

Stimata d-na,

Imi primul rand ne exprimam regretul fata de cele intamplate si va asiguram ca vom investiga pe indelete situatia, luand ulterior masurile necesare .

In legatura cu subscrierea la serviciul BT 24 - este posibila la orice unitate din tara, independent de sucursala unde aveti deschis contul.

In functie de optiunea d-voastra, plicurile securizate continand datele de acces pot sa ajunga prin posta securizata in maxim 3 zile de la data depunerii cererii.
Exemplarul d-voastra de contract va va fi furnizat cu o intarziere de aproximativ o saptamana -datorata necesitatii verificarii datelor si semnarii contractului de catre reprezentantii unitatii la care v-ati deschis prima data cont.

Pentru a vi se pune la dispozitie documentatia de subscriere si acorda toata asistenta necesara, va rugam sa va adresati agentiei Dristor (care am inteles este cea mai apropiata de d-voastra) -d-lui Razvan Filipescu-sef agentie Dristor.

Va multumim de intelelegere, va stam la dispozitie cu orice informatie legata de BT 24 si ne adresam cu rugamintea de a ne tine la curent cu evolutia situatiei.

O zi buna !


LOCALITATE:
Bucuresti

DOMENIU INTEROGARE:
BT24 - Internet Banking

INTEROGARE:
Va rog sa cititi ce scrie in acest link si sa imi spuneti daca vi se pare normal din partea unei angajate Banca Transilvania. Era agentia de la Dristor, de pe Bd. Camil Ressu, Bucuressti. http://bianqua.blogspot.com/2007/09/cat-de-greu-e-sa-ai-online-banking-in.html

Cu stima,

Cât de greu e să ai online banking în Romania

Acum o jumătate de an am avut o tentativă nereuşită să îmi activez serviciul online banking la BCR. După multe drumuri la bancă şi mulţi nervi, am renunţat. E greu să îţi setezi un serviciu de internet cu ajutorul unor funcţionare care nu ştiu ce e un browser sau care nu sunt ele însele conectate la banalul internet… Bine că în sucursala de la Iancului era un banner de 1 pe 2 m pe care scria cât de tare e E-BCR.

Şi pentru că tot am renunţat eu la BCR şi am spus tuturor ce bancă naşpa e – exemplele pot continua, nu doar cu serviciul de internet banking – şi am lăudat Banca Transilvania… că tot sunt clienta lor de ani buni, azi dimineaţă am intrat întâmplător la o sucursală BT şi am cerut să mi se activeze acelaşi serviciu. La biuro, o mademoiselle care mă întreabă unde am contul deschis.

- La Cluj, răspund eu foarte natural.
- Aaaa. Păi nu se poate. Trebuie să mergeţi la Cluj să activaţi serviciul.

STUPOARE. Nu îmi venea să îmi cred urechilor.

- La Cluj??????? Ca să activez un serviciu de internet? Internet care e şi aici şi la Cluj şi în toată lumea??? Adică pot face licitaţie, transfera fonduri de aici şi nu pot activa un serviciu? Nu aveţi fax, telefon, să comunicaţi cu Clujul???

- Vă rog să vă calmaţi, imi zice ea cu un customer service skill de nota 5. Şi se cară să verifice ceva.

Se întoarce după 10 min şi îmi spune să revin maine că trebuie să ia legatura la Cluj etc. Bălării. Că după aia trebuie cerere făcută, mai tre să mai vin odată. Etc. Ies din bancă enervată cu gandul că o să mă duc la sucursala de lânga mine unde parcă exista o spoială de training în angajaţi şi ultima dată când am fost acolo s-au comportat chiar decent.

Bine ca băncile investesc în promovare, angajează agenţii de publicitate care să dezvolte campanii, dar nu dau 2 bani pe instruirea angajaţilor. Iar când un simplu client ajunge la bancă se dă cu capul de toate bannerele cu reclamă la internet banking. De unde atâta mister cu internet banking-ul ăsta? Adică chiar e posibil să ai ditamai reclama în sucursală şi angajaţii cu titluri pompoase de “consilier clientelă” sau alt bullshit să nu ştie ce e aia internet banking? Sau am rămas eu cu mici sechele de când am fost în State şi a durat fix 3 minute să îmi scriu id-ul şi parola pe o hârtiuţă în bancă şi după 5 minute mergea totul strună. Bine că trăim în ţara asta mişto şi încercăm să o facem să meargă, iar ea ne răsplăteşte la tot pasul. Mă declar o fraieră că stau aici.

hârţogăreală

De mult nu am mai trecut praguri de institutii publice, pana saptamana asta.

Day 1
Pentru ca B.M. s-a facut om mare, cu acte in regula, a fost la taxe si impozite sa se inscrie si sa plateasca impozitul. Dupa avertismente de la prieteni care trecusera pe acolo "vezi ca o sa te enervezi", am plecat incaltata cu nervi de otel (sau poate de aluminiu :) si pregatita pentru rutina obisnuita. Cladire comunista, zugravita in alb, pereti zgariati peste tot de scaune sau mobila si innegriti pe alocuri. Intreb prima aparitie in uniforma:
- Unde se plateste impozitul?
- Intrebati la informatii, raspuns acru.

La informatii, trei oameni la coada, ajung la madame, aceeasi intrebare: camera 1, inspector x. Camera 1, dau de inspectoarea X, spre marea mea uimire nu ma pofteste afara sa astept, completeaza datele, raspunde in 2 peri la intrebari, dar totul se termina cu bine in cam 10 minute - timp record - si totul e intregistrat, mai ramane sa si platesc impozitul propriu-zis! Imi spune si de unde pot obtine o autorizatie de urbanism, adica de la celalalt sediu al primariei de sector. Bun si asa. La casa am platit in sfarsit impozitul, mi-a spus tanti amabila cand trebuie platit iar la anul. Toate bune si frumoase. Daca tot nu am pierdut mult timp aici ce ar fi sa ma duc tot azi si la urbanism? Zis si facut. Ratb, strazi intortocheate cu tigani, ajung.

La primaria mare imi spune cu greata tanti din ghereta ca doar marti si joi de la 9-14 e program.
- Veniti maine.
- Imi puteti spune de ce acte am nevoie?
- De toate. Scrie acolo pe panou.....
Super!

Day 2
Aceeasi tanti in ghereta imi ia buletinul si imi da un permis de vizitator, imi zice sa ma duc la camera 6, 7 sau 8. 6 sa fie. Acolo un mosneag pus pe glume ma indreapta sper tanti Y. Tanti zice ca trebuie sa platesc 4 lei, sa fac niste copii, sa depun dosarul si sa ma duc pe str. academiei sa iau doua planuri 1:500 si 1:2000, sa fac doua copii si dupa alea si sa le aduc. Dureaza o luna. Ma duc la xerox, ne luptam cu maruntisul, reusim sa facem copii. Inapoi la casierie, dau sa platesc, mademoiselle nu are sa imi dea rest. Dezastru. Pot sa platesc cu cardul? ;)) Mda. Unde sa schimb ca inafara de xerox nu e nimic pe strada aia si la xerox nu au sa schimbe, am stabilit mai devreme. Mademoiselle zice ca incearca ea sa schimbe la colegi, ceea ce si face, zambeste, incredibil. Depun dosarul, tanti Y imi zice sa vin maine.
- Dar maine e vineri, nu aveti program cu publicul, zic eu precauta sa nu mai fac un drum degeaba.
- Nu conteaza, veniti ca e in regula.
Buhuhu. Uimitor.

Day 3
Incepem cu biroul de urbanism de pe str. academiei. Nici un numar relevant pe cladiri, ca doar de ce ar fi numere? Gasesc intr-un final, o cladire comunistisima, nezugravita de ha haaaaaa. La poarta alta ghereta, un nene inautru, dragut, dar care zice ca...
- Programul cu publicul e doar martea si joia, dureaza o saptamana pentru planuri.
- Dar mi s-a zis la primarie ca se da pe loc (si nu mai adaug ca pe net scria ca e program zilnic...)
- Doriti pe firma sau pentru d-voastra?
- Pentru mine.
- Pai costa, 230 000 de lei vechi. Stati sa dau un telefon.
Da trei telefoane, scrie pe hartiute intai: et 3, cam 7, apoi pe alta: et 3, cam 61. Apoi intreaba:
- Dar aveti bani la d-voastra sa platiti?
- Da......
- Bine. Nu imi raspunde, dar urcati la et 3, camera 61 si cereti cu dl. inginer Mitica (Could it get any more Bucharest? ;)). Spuneti ca v-a trimis Stefan de la poarta si ca am sunat, dar nu a raspuns si va ajuta el.
- Mii de multumiri si o iau pe scari.

La etajul 3, dau de camera 61, intru, un nene mustacios la un birou si altul in fata lui. Salut, nu imi raspunde nimeni. Astept, ma plictisesc, ma asez. Intr-un final ma intreaba ce doresc.
- Am nevoie de o autorizatie si mi s-a spus la primaria de sector ca de la d-voastra am nevoie de un plan...
- Da, da. Stiu 1:500 si 1:2000.
- Da, zic eu, ce stie nenea asta.
- Luati un loc. Unde locuiti?
Ii dau adresa, banii si in 5 minute ies de acolo cu planurile. Victorieeeeeeeeee.

Repede la primaria mare. Iar tanti din ghereta.
- Nu ati retinut ieri programul, imi zice in scarba si mandra de ea.
- Ba da, dar mi-a spus d-na cu care am vorbit ieri sa vin azi, ii dau cu tifla. Muhaha. Nu are incotro si imi da permisul de vizitator. Daca ieri era plin de oameni pe hol, azi nimeni. Intru la camera 6, d-na Y imi ia planurile si zice ca ma suna ea cand e gata. Eu precauta, ii cer un numar de telefon oricum si numele. Mi le da, culmea! Mii de multumiri, weekend placut, alea alea :)
Ies. Victorieeeeeeeeeeee!

Morala
Dupa cum spunea Carmen, eu nu sunt o persoană modestă. Când fac câte ceva povestesc tuturor întâmplarea cu pricina. Un blog m-ar ajuta să nu repet povestea de zeci de ori. O spun o dată, o citeşte toată lumea, şi mai şi rămâne pentru posteritate. Eficient şi eficace! Cat despre institutiile publice, sa indraznesc, oare, asa putin, sa sper, ca, lucrurile au inceput sa se schimbe?

Tramvaiul şi legea lui Murphy

După un an de auzit tramvaie non-stop - trec pe sub geam, deci e inevitabil - au ajuns să mă calce pe nervi. În cel mai rau hal. Şi cum se face oare că de câte ori am nevoie de unul stau şi aştept, şi aştept, degeaba. Acum două zile am stat 20 de minute, nici mie nu îmi vine să cred, după care am luat un taxi, pentru că nu mai ajungeam nicăieri, evident. Azi am stat doar 10 minute după alt tramvai. Îmi explică cineva ce tramvaie trec în continuu pe sub geam dacă atunci când le asteptam nu venea nici unul? În ambele cazuri visam la maşinuţa mea şi cât de minunat va fi să zic: fuck you ratb! Faliment îţi doresc!

I'm a teddy bear eater too...

Urmand exemplul Andei, si incercand (pentru a cata oara?) sa ma las de fumat, ieri am pornit in cautarea ursuletilor Haribo la cea mai apropiata alimentara: Albinuta. Amintiri de cand eram la gradinita, cand mancam ursuletii savurandu-i ca pe niste delicatese rare, ceea ce si erau inainte de '89, m-au napadit in cautarea raftului de gumate din Albinuta. Intr-un final ajung la raft, dar ia Haribo de unde nu's. Ma uit in stanga, sucuri, in dreapta, ciocolata, pe raft: doar niste imitatii ieftine. Imi trece un gand sumbru prin minte: astia nu au Haribo. Intreb prima femeie in uniforma care imi iese in cale: fiti amabila, aveti ursuleti Haribo? Poftim??? (ma intreaba cu privirea aia tampa, dar plina de ea si sigura ca tu, clientul, aberezi) Ursuleti, repet. Daca nu sunt pe raft, nu avem. Ma intorc la raft si aleg trei sortimente diferite de cheap-knock-offs, doar-doar unul va fi comestibil. Ma indrept desumflata spre casa si mai intreb o data, de data asta casierita. Imi raspunde la fel ca nu au daca nu sunt pe raft. Nu auzise nici ea de Haribo si a trebuit sa subliniez, ursuleti, dintr'aia adevarati. Degeaba.

Aseara am fost la Cora si am luat o punga, cea mai mare de pe raft, de ursuleti adevarati :) Am reusit sa nu fumez azi.

P.S. Delfinii din imagine sunt groznici. Te indeamna la un pachet intreg de Kent Silver, nu va luati, nu functioneaza. Multumesc pe aceasta cale Andei pentru sugestie. Sunt inca sceptica asupra rezultatului final, dar sper sa reusim.

have you ever contemplated murder?

From my honey :D

shoe sale :)

Daca tot nu am plecat din Bucuresti weekendul asta, macar am fost la cumparaturi. Deci a fost un weekend reusit :) Oki, pantofii nu au fost la reducere, dar sunt super cute.

si investitia cea mai mare:

The Iraq War: Legal or Illegal?

de ce il iubesc eu pe Jamie

Jamie Oliver e tipul ala britanic care are niste retete bestiale... Da. Imi place sa gatesc. Si nu o spun ca sa imi fac reclama, oricum gatesc doar cand am chef si nu cand vin acasa seara rupta de oboseala de la munca. Jamie e grozav si gata. Mai mult, de cate ori am modificat ceva in vreo reteta de'a lui Jamie a iesit ok mancarea. Asa ca are un 10 plus din partea mea.

Pentru ca acum sunt intr-o mini-vacanta si azi dimineata ma simteam putin racita am zis sa fac o supa de pui. Cu ciuperci si rozmarin. Bine, am exagerat putin cu rozmarinul, dar a iesit yumii oricum. Aburinda acum 5 min si aratand la fel de bine ca in poza din carte. :)

B.M. Chef wannabe

romanglish

Buun. Pana acum am scris in engleza si azi scriu in romana - un blog inconstant ca si uzul limbilor astora doua in fiecare zi. Am citit ieri un articol in Dilema Veche despre copiii romanilor din State care refuza sa vorbeasca romaneste. Mai grav e ritmul in care noi ajungem sa vorbim in engleza aici in tara. Eu am scuza permanenta: am stat 8 luni in state, am lucrat 1 an si jumatate in helpdesk-uri unde vorbeam 8 ore pe zi in engleza. Dar e doar o scuza pana la urma. Si atunci de ce vorbim in engleza? De ce e de multe ori mai usor decat in romana? Pentru ca pana la urma nu o fac niciodata ca sa fiu "cool". Pentru ca am folosit-o prea mult? Vorbit pentru ca trebuia in engleza, citit pentru ca informatia e in engleza, privit filme si ascultat de muzica tot in engleza... Alta explicatie mai buna nu am la ora asta. Incerc sa ma tratez, dar cred ca mai devreme o sa ma las de fumat.

M-am mutat!

Nu, nu in casa noua, nu inca :) Pe www.bianqua.blogspot.com Vizitati-ma acolo :) Ciau!

kino's eating paper. again

Seems like every once a year I come back to the blogger. Must be some kind of sign ;)) Anyway, in the mean time Kino needs to be introduced into the picture. Kino has been a good part of the picture for a year and a half now. The little monster is adorable most of the times and obnoxious the rest. His favorite pass times are: playing with all little things like pens, mobile phones (Nokia rules by the way, survived so many drops), cosmetics, you name it, anything around the house. Tonight he's been chewing on a pink peace of paper for a while. Now he's just waiting for his next master attack plan. Nite nite :)